...pentru că ador versurile lui Tudor Gheorghe...
Ce dacă vine primăvara / Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce / Cu toţi cocorii înapoi
În noi e loc numai de iarnă / Vom îngheţa sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheaţă / Ca un stingher spre alt stingher.
Şi vin din patriile calde / Cocorii toamnei ce trecu
Şi cuiburi şi-au făcut la streşini / Şi lângă mine nu eşti tu
Schimbări mai grave decât moartea / Au fost şi sunt şi vor mai fi
La mine-n suflet este vifor / Şi vin nebuni să facă schi.
Şi ninge până la prăsele / Ninsoarea-mi intră-n în trupul tot
Un dans de oameni de zăpadă / Ce îmbraţişarea n-o mai pot
La noi e iarna pe vecie / Doi foşti nefericiţi amanţi
Ia-ţi înflorirea, primăvară / Şi toţi cocorii emigranţi.
Primăvară, care-ai fost / Nu veni, n-ai nici un rost
Poţi să pleci suntem reci / Iarna ni-i pe vecï.
....ce dor, ce chin, ce jale...
P.S. a nu se înţelege greşit, nu sunt anti-primăvară...sunt doar nişte versuri, care îngemănate cu linia lor melodică sună altfel...
1 comentarii:
Multumesc la fel...
Trimiteți un comentariu